manastrirea snagov

Mănăstirea Snagov – Credință, literatură și legendă

Scurtă istorie a Mănăstirii Snagov

  • Mănăstirea este așezată pe o insulă a lacului Snagov, în apropierea localității Silistea Snagovului.
  • Construită în a doua parte a secolului al XIV-lea, este menționată documentar la 1408 în timpul lui Mircea cel Bătrân.
  • Una dintre cele mai importante mănăstiri din Țara Românească în vremea lui Vlad Țepeș (1448, 1456-1462, 1476).
  • Din ordinul lui Vlad Țepeș (Dracula), în jurul anului 1476 se construiește un zid de apărare, un pod plutitor, o închisoare și un tunel pe sub apă.
  • În 1512 biserica mănăstirii este rezidita de Neagoe Basarab, în stil bizantin, atonit, cu hramul “Intrarea în biserică a Maicii Domnuluii”.
  • În 1563 biserica este decorată de Dobromir cel Tânar.
  • În 1669 mănăstirea devine închisoare politică și loc de refugiu pentru boierii munteni.
  • Antim Ivireanu (stareț 1696-1704), înființează o tiparniță la Snagov.
  • După 1704, în perioada fanariotă, Mănăstirea decade.
  • În 1840 Mănăstirea este transformată oficial în închisoare. Un număr de 54 de revoluționari sunt închiși aici la 1848.
  • În 1864, după secularizarea averilor mănăstirești, Mănăstirea pierde cele mai multe din proprietăți.
  • În 1904 se inagurează o serie de restaurații, care vor continua în 1941, 1966–1986 și 1995.

Cronologia Mănăstirii Snagov

  • Săpăturile arheologice efectuate de Dinu V. Rosetti în 1932–1933 pe insula de pe lacul Snagov, în apropierea localității Siliștea Snagovului, au scos la lumina zilei unelte și vase din epoca bronzului și din cea a fierului (sec. VIII–V î.Hr.), o necropolă dacică (sec. I. î.Hr.), monede romane și bizantine (sec. II–VII d.Hr.).
  • Secolul XIV — Un paraclis cu hramul „Buna Vestire“ se consideră că a fost ridicat încă din vremea lui Vladislav I (Vlaicu 1364–1379) sau îndată după acesta.
  • Sfârșitul secolului XIV — Construirea mănăstirii; temeliile primei biserici arată că era chiar ceva mai mare decât cea construită peste circa 100 de ani, în același loc, de Neagoe Basarab.
  • 1408 — Prima atestare documentară a Mănăstirii Snagov, într-un hrisov al domnitorului Mircea cel Bătran (1355–1418).
  • Începutul secolului XV — Biserica veche a fost refăcută (sau în jurul ei s-au construit chilii și zid de incintă) de către Mircea cel Batrân (1386–1418), care într-un hrisov original, însă nedatat, vorbește de „mănăstirea domniei mele de la Snagov“ (nu înseamnă că el a fost întâiul ctitor), căreia îi întărește dania unui sat acordat de către fratele său jupan Staico; în preajma actualei biserici s-a găsit un mormânt cu un ducat emis de Mircea cel Bătrân.
  • 1428–1429 — Mănăstirea a primit danii și întăriri de danii de la Dan II, vărul lui Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș.
  • 1441 — Danii de la Vlad Dracul și la 1464 de la cel de-al treilea fiu al acestuia, Radu cel Frumos.
  • 1453 — Vladislav II ridică bisericuța cu hramul Adormirii Maicii Domnului, lângă cea mare, fiind paraclis. Biserica va fi dărâmată, ca și bisericuța cu hramul Buna Vestire, înainte de 1844.
  • Circa 1460 — În timpul lui Vlad Țepeș (1448, 1456–1462 și 1476) este considerată cea mai bogată și importantă mănăstire din Țara Românească; este probabil unul dintre motivele pentru care, la sfârșitul sec. XVII, Letopisețul cantacuzinesc îl consemnează pe Vlad Țepeș ca întemeietor al Mănăstirii Snagov astfel: „Vlad-Vodă Țepeș, Acesta a făcut mănăstirea de la Poenari și a făcut sfânta mănăstire de la Snagov“.
  • 28 octombrie 1464 — „Așezământ“ (document) al lui Vlad Țepeș, prin care se face o întărire de proprietate dăruită de Radu cel Frumos pentru mănăstirea Snagov.
  • Circa 1475 — Vlad Țepeș dispune construirea unui zid de apărare, a unui pod, a unei închisori pentru trădători și tâlhari și a unui tunel sub lacul Snagov.
  • 1476 — În urma unei lupte cu turcii în apropierea Bucureștilor, Vlad Țepeș este ucis.
  • 1486 — În Povestirea a XVIII-a despre Dracula, redactată în slava veche, apoi tradusă în rusește, se spune că, atunci când oastea lui Țepeș i-a gonit pe turci, „Dracula de bucurie s-a suit pe un deal să vadă cum taie pe turci și s-a depărtăt de oaste“, astfel putând fi ucis de către dușmanii săi. Capul voievodului este trimis la Istanbul, iar trupul se consideră a fi înmormântat la Snagov.
  • 1512 — Prima biserică a fost dărâmată și rezidită „din temelii“ de Neagoe Basarab (1512–1521) pe locul primei construcții, foarte probabil, într-o prima fază, încă din primele patru luni de domnie, după care în această a doua biserică l-a înmormântat pe cel care trecea drept tatăl său, marele vornic Pârvu Craiovescu, decedat la 3 iunie 1512.
  • Biserica cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului“ este construită din cărămidă, în stil bizantin, atonit și este biserica ce se vede astăzi în mijlocul lacului Snagov.
  • Ulterior, la biserica lui Neagoe s-a mai lucrat din porunca lui Mircea Ciobanul (1545–1552; 1553–1554; 1558–1559), pictura interioară, care îi prezintă pe acești ultimi ctitori și familiile lor datând din 1563.
  • 3 aprilie 1534 — Act domnesc al lui Vlad Vintilă de la Slatina acordat mănăstirii, în care afirma că „am aflat domnia mea, în sfânta mănăstire care este mai sus scrisă, cartea marelui voievod Vlad cel Bătrân, pe care l-a ajuns moartea în satul Bălteni și iarăși de asemeni și cartea lui Basarab voievod cel Bătrân, pe care le-au adus înaintea domniei mele“; acest text a stat la originea ipotezei (îmbrățișate, printre alții, de Nicolae Iorga și Alexandru Odobescu) că Vlad Țepeș ar fi fost ucis în apropiere de Snagov, la Bălteni de Ilfov, în decembrie 1476, după decapitare corpul său fiind înmormântat la Snagov de călugării mănăstirii.
  • 1552–1569 — Sunt condamnați la moarte patru fii ai postelnicului Dragomir și executați la Snagov (Udrea, la 1552, din porunca lui Mircea Ciobanul, Barbusa, Cracea și Radu stolnic din cea a lui Alexandru II Mircea (1568–1574 și 1574–1577).
  • 1563 — Dobromir cel Tânăr pictează biserica prin grija domnitorului Petru cel Tânăr (1559–1568), fiul lui Mircea Ciobanul și al doamnei Chiajna; în interiorul bisericii se disting portretele lui Neagoe Basarab, cu fiul său Teodosie, și ale lui Mircea Ciobanul cu familia.
  • 1569 — Jupânița Marga, soția postelnicului Dragomir, mama celor patru sacrificați la Snagov, se retrage la Mănăstire și devine monahaia E(u)frosina; este înmormantată în biserică.
  • 1588 — Este ridicată bisericuța cu hramul „Buna Vestire“ de mitropolitul Serafim.
  • 1594 — Stolnicul Dima este executat din ordinul lui Mihai Viteazul (1593–1601).
  • 1643 — Matei Basarab (1632–1654) instalează o tipografie la Snagov.
  • 1663, 20/30 dec. — Postelnicul Constantin Cantacuzino își găsește sfârșitul aici, ucis din porunca lui Grigore Ghica.
  • 1669 — Mănăstirea devine închisoare politică pentru boieri; primul întemnițat este Stroe Leurdeanu, acuzatorul postelnicului Cantacuzino.
  • 1675 — Șerban Cantacuzino este exilat la Snagov; ajuns domn în 1678, Șerban Cantacuzino îi trimite la Snagov pe cei care l-au exilat.
  • 1690 — Constantin Brâncoveanu, după respingerea trupelor imperiale austriece, a închis aici o serie de boieri munteni, în frunte cu Vlaicu Armașul, care susținuseră gruparea imperială a generalului austriac Donat Heissler.
  • 1696–1704 — Antim Ivireanul, de origine georgiană, este stareț al mănăstirii, mai târziu mitropolit al Țării Românești.
  • Circa 1700 — Este tipărită întâia carte cu litere latine, în limba română, numită „Orânduiala slujbei lui Constantin și Elena“; se tipăresc cărți bisericești în limbile greacă, slavonă, georgiană și arabă, care au circulat până în Grecia, Asia Mică și Egipt.
  • Circa 1704 — Mănăstirea trece, la începutul epocii fanariote, în mâna grecilor; fiind închinată așezămintelor de la muntele Athos, veniturile sale au fost trimise în Grecia.
  • 1707 — O pisanie menționează mănăstirea ca aflâdu-se în stare de degradare.
  • 1835 — Se înființează o școală de reeducare pentru tineret.
  • 1840 — Mănăstirea este transformată oficial în închisoare; sunt închiși aici Mitiță Filipescu și ceilalți membri ai Societății secrete ce promova ideile Revoluției franceze.
  • 1848 — 54 de revoluționari sunt închiși la Snagov.
  • 1849 — Este exilat la Snagov, pentru 10 luni, Constantin Dimitrie Aricescu, tânăr revoluționar, autor al unui contra-imn la adresa puterii imperiale ruse, instaurată la București după Revoluția de la 1848.
  • 1853 — Podul plutitor, supraîncărcat cu deținuți în lanțuri, s-a prăbușit în apă, prizonierii și gărzile lor găsindu-și astfel sfârșitul, ceea ce a alimentat faima malefică a locului.
  • 1864 — După secularizarea averilor mănăstirești, călugării părăsesc mănăstirea, o parte din chilii sunt dărâmate, iar biserica ajunge în paragină.
  • 1904 — Restaurarea mănăstirii.
  • 1941 — Restaurare după cutremurul din 1940.
  • 1966–1986 — Restaurare din inițiativa patriarhului Justinian.
  • 1995 — Sunt demarate noi lucrări de restaurare.